Autoportret personal

Vrei sa afli cate ceva despre mine? O sa iti povestesc imediat o mica parte din ceea ce sunt, ceea ce cred, ceea ce simt.

Numele meu este Gabriela. Cred ca sunt putine persoane care ma cunosc cu adevarat. Nu pot spune ca sunt un om simplu sau usor de inteles. Sunt o fire contradictorie, complicata. Si apreciez enorm oamenii care incearca sa ma inteleaga si nu se grabesc sa ma judece.

Sunt zile in care confortul patului meu imi aduce  cea   mai mare satisfactie,  dar sunt si zile in care ma pun in miscare, si la sfarsitul zilei cand trag linie, sunt uimita si eu de cate am reusit sa fac.

Sunt momente cand devin egoista, cand ma gandesc doar la mine si trebuie sa recunosc ca uneori, lucrul acesta m-a scutit de cateva suferinte  in plus la momentul respectiv, dar m-a si dezavantajat in timp.

Ma inspaimanta ideea de a fi neputincios. De a privi un lucru, o situate, un moment, fara a putea face nimic pentru a-l schimba.  Ma inspaimanta faptul ca deseori, realitatea te ajunge din urma si iti arata cat esti de „mic” … pentru ca da,  uneori, nu este vorba doar de vointa.   Uneori, oricat ai vrea sa fie altfel, nu iti sta in putinta sa poti schimba acel ceva.

Cred in DOI, cred in prieteni, desi pana si prietenia a devenit in momentul de fata un lucru relativ. Cred ca nu iti ajunge o viata pentru a cunoaste un om cu adevarat. Cred ca printre lucrurile pe care ar trebui sa le traim se numara si  copilaria.

Copilaria … mi-ar place sa vorbesc mai mult despre asta, dar  devin nostalgica atunci cand o fac. Nu vreau sa devin nostalgica acum.

Iubesc marea.  Nu ma satur niciodata sa o privesc, sa o miros, sa o gust. Pentru mine este un infinit care nu ma sperie,  ci ma incanta.

Iubesc oamenii frumosi sufleteste. Ma inspira si ma fac  sa cred ca daca vor, oamenii chiar pot fi buni. Nu am intalnit multi,  dar aceia pe care i-am intalnit mi-au daruit putin din lumea lor,  infrumusetand-o si pe a mea.  Am descoperit astfel, ca inca mai sunt oameni care daruiesc  pur si simplu, fara sa astepte ceva in schimb.

In mare parte sunt omul care iubeste fara sa fie gelos. Pentru unii oameni asta este un paradox, pentru ca in mod gresit, in prezent, iubirea este asociata cu gelozia  si invers. Fals, fals, fals. Avand o experienta destul de educativa,  alaturi de un om extrem de gelos, m-a facut sa vad lucrurile diferit, sa vreau sa nu intru si eu in posesia femeilor care controleaza obsesiv telefoanele, buzunarele si casutele de email ale partenerilor lor asteptand sa gaseasca ceva.  Imi place sa cred ca am ajuns in punctul in care imi pot da seama ca ceva nu este in regula in atitudinea omului de langa mine. Prima varianta este o pierdere inutila de timp, de energie.

Imi place viata.  Imi place sa ma simt bine, sa fac ce imi place, sa am in preajma oameni alaturi de care ma pot dezvolta chiar si familiariza.   Imi place sa dansez si dansez oricand am chef.   Imi place muzica buna pe care nu o pot sa o traiesc decat daca o cant, chiar daca nu am cine stie ce voce.  Imi plac concertele live si de fiecare data cand am ocazia sa merg la ele ma intorc fara glas, dar plina de viata.

Imi place romantismul, dar nu dus la extrem.  Imi plac saruturile pe frunte  si imbratisarile lungi.

Nu imi plac oamenii aroganti. Oamenii care se cred superiori, desi intelectual si spiritual, nu sunt. Nu imi plac oamenii care isi rezolva problemele intr-o maniera agresiva. Nu imi place sa fiu tratata ca pe un obiect. Urasc sa mi se impuna lucruri sau sa aflu lucruri neadevarate despre mine. Nu pot spune ca nu ma afecteaza intr-o oarecare masura, diferita, in functie de fiecare om in parte … ce vad, ce aud, ce simt. Nu pot spune ca m-am obisnuit cu rautatea care exista in oameni, dar pot spune ca  existenta rautatii este o „petrecere” pentru unii si totodata consider ca eu nu fac parte din acei „oameni”, nici macar nu am prieteni de acest gen, nici  nu am pastrat ceva de genul pentru ca o vorba din batran spune asa … „spune-mi ce prieteni ai ca sa iti spun cine esti” … iar eu nu cred ca o voi face vreodata intrucat nu sunt nici macar provenita dintr-o familie de rea credinta, cu rautatea in suflet … a fi rau inseamna sa fi rau cu tine insuti si dupa aceea cu cei din jurul tau, poti fi nascut intr-o familie care au privit raul tot timpul si l-au insusit astfel determinand si pe cei din jur sa faca rau.  Nu pot spune ca sunt o persoana calma care trece cu rabdare peste toate mizeriile, dar dupa ce ma aprind, imi trece. Mi-am dat insa seama ca nu trebuie  sa demonstrez nimic, nimanui. Ca important sa fiu eu cu mine, sa fiu constienta de lipsuri, si sa incerc  sa le acopar, pentru ca indiferent de situatie, sa pot spune cu mana pe inima ca nu mie rusine de ceea ce sunt sau ceea ce am facut.

Am invatat ca parintii sunt cea mai mare comoara pe care ne-o da Dumnezeu. Ca indiferent cat gresim sau cu ce gresim,  in inima si in ochii parintilor nostri vom fi mereu cei dintai si singurii care conteaza.  Am invatat ca Dumnezeu iti scoate in cale oameni care sa te ghideze in momentele cheie din viata ta. De multe ori tarziu iti dai seama care a fost scopul acelui om aparut in viata ta si de ce in momentul respectiv.  Am invatat ca iubirea te face sa te simti deopotriva, cel mai puternic si cel mai vulnerabil om de pe pamant. Am invatat ca pentru a fi in armonie cu altii, trebuie sa ai o relatie frumoasa cu tine insuti.  Sa stii sa te ierti, sa te accepti, sa inveti, sa uiti !

De ce „Soarele meu esti tu” ?  In urma cu aproape trei ani am hotarat sa creez pagina „Soarele meu esti tu” pe facebook.Nu stiam exact ce vroiam sa fac acolo, asa ca timp de doua luni nu am avut activitate pe pagina. Apoi a aparut motivatia sau mai bine spus motivul pentru  care am inceput sa postez. O inima ranita, infranta. Nu stiu de ce dar cred ca majoritatea celor care s-au apucat sa scrie au facut-o din pricina unei iubiri pierdute in timp sau din pricina unei iubiri recente, de durata sau pe toata viata.  Odata cu pagina am inceput sa cresc si eu, sa ma redescopar, sa cunosc oameni noi care imi impartaseau aceleasi idei.

Am sa fac o paranteza spunand ca dintotdeauna mi-a placut sa citesc. Pentru mine o carte buna inseamna o mica fericire. Este un lucru pentru care imi gasesc mereu timp si atunci cand citesc intru cu totul in acel univers.   Da, mi-a placut dintotdeauna sa citesc, dar nu m-am gandit vreodata  sa pot  scrie carte. Mi-am inchipuit ca iti trebuie multa imaginatie, lucru care nu este intotdeauna punctul meu forte. Apoi cu timpul mi-am dat seama ca pentru a scrie trebuie sa simti. Sa traiesti. Sa suferi. Sa iubesti. Sa fii dezamagit. Sa fii  fericit. Sa razi. Sa plangi. Sa fii  tu. Am ales acest nume tocmai in ideea ca viata inseamna toate acestea, toate cuvintele insiruite pe pagina sau mai multe  scrise pe hartie. Un soare luminos cu momente diversificate precum razele soarelui, precum fetele oamenilor luminoase si pline de voiosie., de  pozitivitate. As dori ca si cititor sa cunosti indeajuns o multime de momente luminoase precum razele soarelui care ne incalzeste in pozitivitate totalmente si despre care sa ajungi sa povestesti si sa spui „Au fost momente in viata” mea cand ….

O sa numesc acest loc „o parte din mine”. Un jurnal deschis publicului larg. Un loc in care intrand te poti regasi pe tine sau poti gasi raspunsuri la intrebari care te framanta. In fond,  noi oamenii suntem totusi,  atat de asemanatori, mai ales cand vine vorba de trairi.  Intotdeauna am considerat ca uneori avem nevoie de un pansament sufletesc chiar daca acesta vine din partea unor oameni pe care nu ii cunoastem … sunt cuvinte care daca sunt spuse atunci cand trebuie sunt un adevarat balsam pentru suflet !

Celor care m-au sustinut inca de la inceput, le multumesc din suflet. Celor care m-au gasit ridicola sau penibila, le multumesc si lor. Si celor care au crezut in mine, le multumesc in mod special. Ei m-au ambitionat cel mai tare !

Va doresc o sedere placuta de fiecare data cand popositi in acest loc. Va doresc sa aveti un zambet luminos precum razele soarelui si un gand bun puse mereu deoparte pentru zile innorate. Va doresc ca visele sa devina o realitate frumoasa. Va doresc o viata plina de frumusete, incalzita de razele soarelui!

NU UITA :   … daca ai nevoie de un prieten si nu iti este nimeni aproape, daca ai nevoie de o vorba buna sau un gand frumos, aici este locul tau !

Cu drag,   Gabriela Cojocaru

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.