Fotografii din trecut ….

Astăzi ajungând acasă de la serviciu m-am apucat să fac curăţenie. Printre lucrurile aranjate si stergându-le de praf mi-am aruncat ochii si pe fotografiile din trecut, de când eram mai mică, si de când eram în liceu. Am zâmbit când am răsfoit caietul cu fotografii. Frumoase amintiri care nu se vor mai întoarce niciodata, mi-am spus în gând!
Printre altele am rasfoit si agenda din liceu cu inscrisurile zilnice în care specificam si lipsurile de la ore, ore unde nu mergeam toată clasa, dar mergeam la cofetărie şi serveam prajitura „ora 12” care este preferata mea si la ora actuală.
Vizionam un film la cinematograf în oraş după care mai spre după amiază ne luam „la revedere” de la colegi si ne indreptam spre casele noastre.
Amintirile mi-au invadat creierul astăzi odată cu curăţenia efectuată în casă.
In general, fotografiile sunt cele mai complexe poveşti si readuceri aminte din frumoasele amintiri. pe care le traim atunci cand ni le reamintim sau de multe ori le avem in minte fara sa ni le scoatem din cap. Cu ele traim zilnic.
Printre atâtea amintiri am vizionat si fotografiile la una dintre surorile mele pe care nu o mai am ca si fiinta, sora si mult iubita familiei … mi-am adus aminte că îi lăsam cheia de la casă si până ajungeam de la serviciu ea îmi făcea curăţenie în casă, îmi prepara de mâncare şi îmi făcea şi desertul cum se pricepea ea mai bine. Au trecut 9 ani de când mi-a trecut în nefiinţă o sora si prietena atat de draga, şi pentru mine accidentul ei parcă s-a petreut ieri. Nu o voi uita niciodată.
Avea 43 ani când din familia mea a plecat „un înger”, o fiinţă mult iubită şi care ajuta toată familia cum putea ea mai bine pentru a ne face o viaţă fericită şi pentru a ne sprijini în toate treburile gospodăreşti si sufletesti.
In acest moment ochii îmi sunt inundaţi cu lacrimile amintirii vremurilor despre care imi voi aduce aminte mereu.
Problema este ca in aceste cazuri să fim puternici să ne ducem viaţa înainte si să le arătăm celor dragi plecaţi dintre noi că suntem puternici, că putem lupta cu viaţa indiferent cum ar fi ea chiar dacă amintirea lor ne arată câteodată că „îngerii nu mor niciodată” si că sunt alături de noi, ne ascultă rugăciunile si ni le indeplineste prin dragostea ce o avem către Dumnezeu sau fata de credinta noastra.
Gabriela C.

http://feeds2.feedburner.com/Soarelemeueștitu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *