Gânduri printre rânduri …

In fiecare zi si seară scriem câte o pagină, o pagină cu ceea ce ni se poate întâmpla în viața, în viața de zi cu zi.  Viața noastră este ca o carte pe  care o deschidem  și citim în ea diverse povestiri … … „Gânduri printre rânduri”,  povestiri care ni se întâmplă, realități ce ne lovim de ele și pe care le parcurgem în viața de zi cu zi. Cel mai important lucru este să ne facem timp pentru citit, scris și învățat. In fiecare zi învățăm câte ceva, în fiecare zi gândim câte ceva și în fiecare zi hotărâm câte ceva. Seara când vine ne simțim copleșiți de diversele hotărâri pe care le luăm. Câteodată nu ne mai vine nimic în gând … nu ne mai vine nimic să scriem dar o totuși o facem și nu ne lăsăm învinși pentru că viața noastră ne conduce, și când vine vorba despre viață ne hotărâm dintr-o dată să continuăm indiferent de cât ne este greu, indiferent de zisele piedici pe care le întâmpinăm zilnic … noi mergem mai departe, indiferent de vreme, indiferent de anotimp, indiferent de zi, indiferent de noapte, indiferent de tot ceea ce ne înconjoară. Zic bine? Eu cred ca da …
Pe măsură ce timpul trece mă simt tot mai înțeleasă cel puțin acasă. Acasă mă regăsesc tot timpul, însă când intru în colectivitatea din serviciu parcă ceva sau cineva mă schimbă. Parcă nu mă mai simt eu, un sentiment ciudat mi se întâmplă de la un timp … Și totuși ceva din mine îmi spune să nu renunț indiferent cât mi-ar fi de greu la așa zisa colegialitate din serviciul pe care-l practic. Îmi place ceea ce fac de aceea mi-am ales această funcție, mi-ar place să învăț cât mai multe lucruri (poate că nu le-am învățat chiar pe toate) dar de multe ori mă întreb, în sinea mea, dacă am și de la cine învăța și ce învăța.  De multe ori mi s-a întâmplat să prind firul unui secret, secret care l-am simțit chiar dacă nu mi s-a spus. Oamenii în general sunt secretoși dar când îți trăiești cea mai mare parte a vieții la serviciu ar trebui să nu mai fie atâta secret având în vedere faptul că toți avem același statut, salariile diferă, cel care are un salariu mai coborât muncește mai mult, iar cel care are un salariu destul de ridicat încearcă tot timpul să ocolească munca, partea lui devenind mai mult în mândrie, în faptul de a conduce, de a-și lua pauze repetate și de a urmări activitatea celorlalți din jur, dar nu și a lui.
Păcat că trăim într-un sistem de viață cât de cât organizat de noi însăși. Dezorganizarea o produce de cele mai multe ori cel care își primește salariul cel mai mare, salariu care nu și-l muncește precum ar trebui. Probabil că această problemă persistă de foarte mult timp și dacă ceva s-a schimbat într-un sistem, în sensul că s-au mărit salariile, ar fi trebuit ca și serviciul și munca fiecăruia să se schimbe. Normal ar fi fost ca cel răspunzător și inițial cel care își primește salariul cel mai mare să muncească cel mai mult, mie așa mi se pare corect din punct de vedere organizatoric. Dar se pare că nimeni nu vede proasta organizare decât fiecare să-și vadă interesul și … totuși mai departe cu suișuri și coborâșuri …
Din tot ceea ce am povestit până acum în această seară sunt doar câteva aspecte legate de viață, viața care duce din ce în ce mai mult la „Gânduri printre rânduri”, gânduri care le-am împărtășit cât de cât pe această pagină cu voi, dragi cititori …

http://feeds2.feedburner.com/Soarelemeueștitu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *