Călătoria în Tara Hațegului

In urmă cu o săptămână am fost plecată împreună cu sora mea și o prietenă la Mănăstirea Prislop. Drumul a fost frumos și liniștitor… așa am simțit…

La Mănăstirea Prislop ne-am simțit foarte bine. Nu am plecat cu autocarul, am plecat cu mașina proprie ca să ne putem simți în largul nostru și să ne putem face în voie programul și timpul necesar drumului pe care îl parcurgeam.
Ajunse în Țara Hațegului ne-am îndreptat spre locurile sfinte…
In interiorul Mănăstirii Prislop am fost surprinsă de Mormântul Sfânt al Părintelui Arsenie Boca, un mormânt sfânt unde mii de oameni vin pentru a se ruga și a primi un răspuns minune din partea Sfântului care se pare că nu a plecat și este încă acolo. Spun asta pentru că mie mi s-a întâmplat ceva ce am rămas suprinsă de o așa putere sfântă.
Dpă câteva ore de stat la coadă, ajunsă în dreptul crucii Sfântului Arsenie Boca mii s-a desprins brățara de la mână, fără să fie agățată de ceva anume, era o brățară de argint și care o primisem cadou de la o verișoară în urmă cu trei luni, iar timp de 3 luni eu nu o dădusem jos de la mână nici măcar atunci când mă spălam. Surpirnderea mea de a-mi cădea brățara de la mână chiar în fața crucii sfântului m-a determinat să cred că există o putere sfântă în acel loc și că nu sunt numai vorbe sau povestiri. Am rămas gânditoare despre acel eveniment petrecut la mormântul sfânt, fapt ce m-a determinat să nu mai port  acea brățară,  pentru binele meu. 
Călătoria în Țara Hațegului și în special la Mănăstirea Prislop mi-a dat un răspuns pozitiv într-o lume a minunilor, răspunsuri la minuni care ți se pot întâmple pe loc, acolo în locul sfânt. 
Mormântul Părintelui Arsenie Boca și Mănăstirea mă cheamă întotdeauna și mă atrage.
Citind istoria și trecutul Mănăstirii Prislop mi-am dat seama că există în acel pământ sfânt, mistere care au o certitudine extraordinară. 
De la Mormântul Sfânt al Părintelui am urcat pe o potecă îngustă și alunecoasă la peștera în care a trăit și s-a rugat călugărul Ioan. Pentru a ajunge la peșteră am mai urcat câteva trepte cioplite în stâncă și am ajuns în sfârșit în peșteră unde m-am oprit la icoana Sf.Ioan, am putut face câteva fotografii pe tel. și unde într-un colț al peșterei am aprins o mică candelă rugându-mă la un tablou religios.
Intorcându-ne din călătoria de la Mormântul Sfânt și din Țara Hațegului am povestit fiecare despre locurile de acolo, unde eu am rămas puțin surprinsă de minunea ce mi-a fost dată în fața crucii sfinte.
http://feeds2.feedburner.com/Soarelemeueștitu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *