Iubirea din suflet !!!

Bună seara şi bine te-am regăsit, suflet frumos !

In cele ce urmează vreau să vă împărtăşesc şi să continui prin iubirea din suflet a „Gândurilor printre rânduri”.
Deschide-ţi inima suflet frumos şi priveşte în jurul tău, descoperă-ţi adevărata valoare, nu neapărat succesul, indiferent cu cine te afli şi oriunde ai fi … trebuie doar să fi recunoscător pentru ceea ce eşti.

Sentimentele faţă de aproapele tău oglindesc pur şi simplu sentimentele faţă de tine însuţi.
Aşa stând lucrurile, interacţiunile cu aproapele tău te ajută să vezi ceea ce trebuie să ierţi la tine însuţi.

Intr-o relaţie bazată pe iubire, înseamnă să rămâi tu însuţi, să evoluezi în ritmul tău, fără a avea nevoie de celălalt. 
Abia atunci putem spune că suntem împreună pentru că ne iubim şi nu pentru că trebuie. Dacă nu ai o relaţie sau ai experimentat dureros iubirea, priveşte în tine şi vezi ce blocaje nu te fac receptiv la iubire, ce te împiedică să oferi iubirea, ce relaţie ai cu tine şi cât de departe se întinde propria ta bucurie faţă de sine. Stai puţin cu tine, fă o pauză şi vindeca-ţi rănile. Abia atunci vei putea să-i permiţi iubirii adevarate să curgă liberă în viaţa ta. Abia atunci, când iubirea adevarată se va manifesta prin tine, vei putea găsi partenerul potrivit.
In acelaşi mod, nu ai cum să-ţi iubeşti aproapele dacă nu te iubeşti pe tine.
Cei care experimentează trist cu suferinţa în iubire sunt cei care nu au învăţat să se iubescă necondiţionat pe ei înşişi. Aceste persoane caută partenerul ideal, pun condiţii, judecă. 
Tot aşa procedeză şi faţă de ei. Şi atunci când te comporţi astfel, foarte probabil atragi un partener pe măsură, adică pe cineva care vrea acelaşi lucru de la partener. După un timp, presiunea aşteptărilor fiind prea mare, şi dezamăgirea este pe măsură. 
Relaţia se rupe şi fiecare simte nevoia să umple golul repede, intrând într-o altă relaţie cu rănile nevindecate. 
Rezultatul: o nouă dezamagire, care adânceşte şi mai mult rana. Frica pune stăpânire, şi de data asta, vrea să ţină relaţia sub cheie şi legată cu lanţuri. Iubirea moare si se instalează astfel obişnuinţa. Când îţi doreşti din iubire un partener, iubindu-te pe tine şi fiind convins că meriţi iubire adevarată, atunci cauţi cu sufletul, dincolo de aşteptări, condiţionări şi judecăţi.
Iubirea adevarată nu pune condiţii, nu cere nimic la schimb şi oferă liberate deplină celuilalt. 
Iubirea adevarată înseamnă bucurie. Ne face să ne trezim dimineaţa cu sentimentul că avem un rost în lume. 
Iubirea adevarată ne umple cu emoţii pozitive şi idei creative, ne dă farmec, ne dă puterea de a reuşi chiar şi în situaţii nefavorabile. 
Iubirea adevarată ne face să sperăm, să ne ajutăm semenii şi să vedem partea frumoasă a lucrurilor din jur.
Insă, pentru a fi capabili de toate acestea, trebuie să ne iubim pe noi înşine în primul rând… şi asta e cel mai greu.
Credem că ne iubim, credem că ne acceptăm aşa cum suntem, credem că merităm sa fim iubiţi, însă cei mai mulţi dintre noi doar credem. Această problemă îşi are rezolvarea în acceptare: să te accepţi aşa cum eşti şi cu tot ce faci încetezi să te mai învinovăţeşti să-ţi accepţi cu bucurie propriile frici şi defecte, să ieşi din condiţionările trecutului, să fi convins că Universul te v-a susţine în drumul tău, că ai locul şi scopul tău aici, în această lume, şi că, gândind aşa, oportunităţile nu vor întârzia să apară. 
Să te iubeşti pe tine însuţi aşa cum ţi-ai dorit, să fi iubit.
Cea mai mare necesitate a omului este aceea de a iubi şi de a fi iubit.
Iubirea necondiţionată aduce cu ea cel mai mare dar :  vindecarea.
Ea se află dincolo de uşa pe care o deschide iertarea.
In ziua de azi nu mai ştim ce înseamnă iubirea necondiţionată.
Iubim dacă … primim iubire, suntem acceptaţi, apreciaţi, iertaţi, ajutaţi, etc.
Ne iubim pe noi înşine dacă … avem ce ne dorim, arătăm aşa cum ne dorim, avem rezultatele pe care le aşteptăm.
Iubirea este cea mai mare provocare.
Fie că este vorba de iubirea de sine sau de iubirea de copii, de partener, de familie, de prieteni şi de oameni în general nu-i de mirare că suferim şi dezvoltăm diverse boli ale căror consecinţă ne afundă tot mai mult în gânduri şi sentimente negative, făcându-ne incapabili de iubire. Pentru a fi capabili de iubire necondiţionată trebuie să ne uităm în interiorul nostru unde avem toate răspunsurile. Nu avem nevoie decât de linişte şi să ne dorim să facem acest lucru. Iubirea nu are ataşamente, aşteptări, frici.
Nu judecă, nu cere nimic la schimb. Ea pur şi simplu există.
Iubirea din frică nu e iubire. Ne este frică de singurătate pentru că ne este frică să rămânem singuri cu gândurile noastre.
Din frică ne minţim că iubim şi acceptăm relaţii toxice.
Uneori ne iubim copiii tot din frică. Ne este frică să nu pierdem iubirea lor sinceră şi necondiţionată. De la ei avem cele mai mari aşteptări, îi condiţionăm, îi modelăm aşa cum noi nu am reuşit să fim.
De cele mai multe ori le încălcăm liberul arbitru din dorinţa de a-i controla „din iubire”. Apoi când cresc, trăim decepţii pentru că nu am primit răsplata aşteptată, fără să ne dăm seama că primim exact ce am dat demult … iubirea necondiţionată … iubirea din suflet.
Gabriella C.

http://feeds2.feedburner.com/Soarelemeueștitu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *