Povestea sufletului meu

             In data de 16 iullie 2015 a fost ziua mea de nastere. Atunci am implinit frumoasa varsta de 44 ani.Am fost acasa fiind in concediu.Nu m-am aventurat sa plec nicaieri….in acea zi parca simteam ceva si totusi am presimtit ceva de bine…a fost ceva extraordinar pentru mine…ceva de vis.

            Am primit nenumarate apeluri si mesaje telefonice de la diverse firme, prieteni, cunostinte care in decursul vietii de pana acum i-am cunoscut, m-au apreciat ca om, ca suflet, ca prietena si nu m-au uitat.Chiar si pe pagina mea de facebook am primit nenumarate urari, dedicatii, complimente iar la un moment dat am avut impresia ca mi-a „explodat” pagina de facebook 🙂  nu stiam practic ce se intampla, nefiind obisnuita cu asta.
            A fost ceva foarte placut pentru mine si multumesc celor care au fost aproape de mine si mi-au lasat urari si mesaje care vor deveni in timp amintiri dintre cele mai frumoase.
            Toate puse una peste alta am ajuns in punctul sa plec la cumparaturi (cu toate ca mai cumparasem ceva pentru ziua mea, dar aruncand o privire peste…am constatat ca nu era suficient…iar mai tarziu s-a constatat ca nu m-am inselat).
             Dupa ce am revenit acasa de la cumparaturi deja isi facea aparitia primii invitati printre care se afla si un vechi amic care in trecutul meu de „tinerete”, respectiv la varsta mea de 33 ani pe atunci l-am cunoscut fiind amandoi invitati la un botez din Boldesti-Scaieni, Prahova. Asa prieten (amic) mai rar iti poti gasi in ziua de astazi desi se spune ca prietenii reprezinta in mare parte rudele care le ai si ti le faci in decursul vietii.
             In timpul derularii zilei de nastere am stat de vorba in mare parte cu amicul meu despre povestea mea…despre faptul ca imi doresc foarte mult sa imi cumpar un apartament pe langa parintii mei, sa fiu mai aproape de ei, de serviciul meu, sa ma regasesc chiar in locul copilariei mele, sa ajung in zona copilariei, sa-mi aduc aminte de frumoasele clipe petrecute alaturi de familie, prieteni, fosti colegi si actuali, sa ma regasesc din nou in centrul atentiei acolo unde persoanele importante din viata mea se gandesc mereu la mine si imi vor binele.
             Aici unde locuiesc acum nu prea ma simt in pielea mea, nu am familia aproape, nu am pe cei dragi alaturi, cateodata ma simt „prizoniera in propria mea casa, in propriul meu destin, in propria mea viata”, simt cum ma invartesc in acelasi loc de unde ma gandesc cateodata ca nu mai pot iesi.Desi in realitate sunt o luptatoare, nu ma las invinsa de nimeni si de nimic, imi place sa ajut oamenii care sunt neajutorati… am si momente cand nu imi pot depasi gandurile care ma macina cel mai mult…au fost zile cand nu mai puteam face fata la diverse probleme aparute atat in famile cat si in viata de zi cu zi si totusi le-am trecut (dar la momentul respectiv nu mi s-au parut a fi usoare)…nici eu nu stiu cum le-am trecut…probabil si cu siguranta ajutata de Dumnezeu si de propria-mi credinta.
             Problemele de familie ar fi acelea ca pe de o parte parintii imi sunt amandoi batrani, bolnavi si asta ma face mereu sa stau cu grija oriunde merg si orice fac, de sunt la serviciu sau acasa, gandul ca nu le sunt aproape ma macina intotdeauna. Locuinta mea actuala este situata in zona de vest a orasului, iar familia mea locuieste in partea de sud a orasului acolo unde imi doresc sa-mi cumpar un apartament sau o casa din vanzarea locuintei actuale.
             Am dat de nenumarate ori anunt in privinta vanzarii sau a schimbului imobiliar dar nu am rezolvat nimic…nu mii s-a oferit nici-un raspuns sau solicitare concreta.Fiecare om isi doreste in felul lui cate ceva ceea ce se numeste profit sau a profita de o persoana neajutorata sau care isi doreste ceva in sensul asta. Din pacate sunt nenumarati oameni de genul asta…daca ii putem numi oameni…
             Trecand peste asa zisele „piedici” am istorisit problema vietii mele si care ma macina zi de zi si cel mai mult… prietenul meu m-a ascultat, mi-a dat sfaturi si mi-a relatat la randul lui ca pe acest sector al imobiliarelor sunt deseori probleme la vanzare in special, dar intotdeauna sa ma gandesc ca el imi este aproape si ma v-a ajuta in tot ceea ce i-am povestit fiindu-mi un bun „umar” unde sa-mi aplec capul atunci cand am nevoie si unde sa-mi vars lacrimile pana ce dorinta mi se v-a indeplini.


To be continue…

http://feeds2.feedburner.com/Soarelemeueștitu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *