Sa nu cercetam, ci sa primim credinta fara nici-o schimbare

           Atunci cand Dumnezeu porunceste un anume lucru, noi sa nu cercetam ce si cum, ci sa implinim cererea Domnului cu credinta, pentru ca numai un  suflet obraznic, ce nesocoteste primejdiile la care se supune, cauta sa cerceteze de ce anume si in ce  scop au fost lasate pe pamant sfintele porunci. Si va voi dovedi lucrul acesta pornind de la pildele oferite noua de Sfintele Scripturi.
           Candva, exista un barbat deosebit, care fusese invrednicit de Dumnezeu cu darul preotiei si cu lucrarea de a indruma poporul pe calea lui Dumnezeu. Asadar acest om se numea Zaharia. Asadar, Zaharia, intrand intr-o buna zi in Sfanta Sfintelor (vedem ce indrazneala sfanta avea, intrucat el ajunsese sa fie mijlocitor intre oameni si Dumnezeu, adica acela care aducea rugaciunile intregului popor dinaintea Ziditorului, spre a-l face milostiv si ingaduitor cu robii Sai), a vazut un Inger in Altar. Zaharia s-a infricosat, dar ingerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, pentru ca rugaciunea ta a fost ascultata si Elisabeta, femeia ta, iti va naste un fiu si-l vei numi Ioan (Luca 1, 13).
            Ce legatura are, insa, aceasta povestire cu ceea ce ne intereseaza pe noi?Adica el se ruga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor poporului, iar ingerul i-a spus : „Nu te teme, Zaharia…”si ca o intarire a acestor cuvinte, i-a descoperit un lucru ce avea sa se intample in viitor, si anume, nasterea  unui copil, pe nume Ioan.Sa stiti ca este o mare legatura. De vreme ce Zaharia se ruga pentru pacatele intregului popor, faptul ca din el urma sa se nasca un prunc ce avea sa vesteasca: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii”(Ioan 1, 29), lucru intarit de spusele ingerului, nu ar fi trebuit sa starneasca o mare mirare.
             Cu toate acestea, Zaharia a inceput sa puna la indoiala fagaduinta lui Dumnezeu, zicand despre el ca este batran, cu par alb in cap si cu trup slabit, ba unde mai pui ca femeia lui, Elisabeta, era stearpa…
Asadar, el s-a indoit in inima lui si a cerut sa i se spuna cum era cu putinta sa fie adevarate cele auzite din gura Ingerului: „Dupa ce voi cunoaste aceasta?”(Luca 1, 18).Cu alte cuvinte, el a intrebat: „Cum sa se poata una ca asta?Eu am imbatranit, iar femeia mea este trecuta de anii in acre sa poata zamisli si mai este si stearpa pe deasupra.Asadar, este peste fire sa mai putem avea acum copii.Este o nebunie sa crezi ca aceasta fagaduinta se poate implini de vreme ce eu, adica semanatorul, sunt slabit, iar femeia mea, adica pamantul, este sterp.”
              Unii dintre noi l-ar socoti pe Zaharia indreptatit in cuvintele sale, caci nu este lipsit de noima ca el sa ceara o anumita lamurire la cele auzite din gura ingerului. Cu toate acestea, ingerul nu l-a socotit vrednic de iertare, pentru ca atunci cand Dumnezeu ne incredinteaza de un anume lucru, noi nu trebuie sa-l supunem judecatii inguste a mintii noastre, nici sa cerem lamuriri, nici sa ne agatam de neputinta firii omenesti sau alte asemenea, caci puterea hotararii dumnezeiesti este mai presus de toate acestea si nimeni si nimik nu o poate zadarnici.
               Asadar, noi, oamenii, ce facem?Ne-a fagaduit Dumnezeu ca ne da copil la batranete si nici nu credem?Dar oare slabiciunea batranetii este mai puternica lui Dumnezeu?Este firea mai puternica decat Ziditorul ei?Sa nu fi aflat pana acum ca gandurile Lui se transforma in fapte minunate?Cuvantul Sau a asternut cerul deasupra a toate, a facut zidirea, a creat ingerii, iar noi ne indoim de o nastere?Iata de ce s-a maniat ingerul si nu a mai putut tine seama de sfintenia vesmantului lui Zaharia, ba dimpotriva, din aceasta pricina, l-a pedepsit si mai mult, caci cel care este cinstit cu o vrednicie mai mare, acela trebuie sa aiba si mai multa credinta.
                In ce fel a fost el pedepsit?”Vei fi mut si nu vei putea sa vorbesti pana in ziua cand vor fi acestea”(Luca 1, 20). Ganditi-va cat de milostiv a fost Dumnezeu. El i-a spus prin ingerul Sau:  „Nu ma crezi?Primeste, asadar, pedeapsa care se va ridica de la tine abia atunci cand iti voi dovedi cu fapte cuvintele Mele. Mania mea se va sfarsi numai cand iti vei da seama ca ai fost pedepsit dupa dreptate.”
                Sa auda lucrurile acestea cei care pun la indoiala lucrarile tainice ale lui Dumnezeu. Daca Zaharia a fost pedepsit pentru ca nu a crezut in nasterea unui om muritor, cum vor fi pedepsiti cei care vor cerceta adancul nepatruns al Nasterii Mantuitorului? Zaharia nu a fost potrivnic hotararii lui Dumnezeu, ci a vrut numai sa afle lucrurile mai in amanunt, si cu toate acestea, nu a scapat de pedeapsa. Atunci cum vom scapa noi, care credem ca stim cele care sunt de nevazut si de neinteles pentru firea omeneasca?Ce pedeapsa ni se va cuveni pentru indrazneala noastra?

http://feeds2.feedburner.com/Soarelemeueștitu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.